ubičovat
/[ˈubɪt͡ʃovat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to flog to death, to whip to death
Synonyms & related words
Etymology
From u- + bičovat.
Forms
- ubičovatinfinitive
- ubičovatiinfinitive
- ubičovánínoun-from-verb
- ubičujifirst-person • indicative • singular
- ubičujucolloquial • first-person • indicative • singular
- ubičujemefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- ubičujmefirst-person • imperative • plural
- ubičuješindicative • second-person • singular
- ubičujeteindicative • plural • second-person
- ubičujimperative • second-person • singular
- ubičujteimperative • plural • second-person
- ubičujeindicative • singular • third-person
- ubičujíindicative • plural • third-person
- ubičujoucolloquial • indicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- ubičujemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- ubičujícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- ubičujíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:ubičovat, ubičovati
| I | ubičuji, ubičuju |
| we | ubičujeme |
| you (sg) | ubičuješ |
| you (pl) | ubičujete |
| he/she/it | ubičuje |
| they | ubičují, ubičujou |
I
ubičuji, ubičuju
we
ubičujeme
you (sg)
ubičuješ
you (pl)
ubičujete
he/she/it
ubičuje
they
ubičují, ubičujou
Full conjugation of ubičovat →