bičovat
/[ˈbɪt͡ʃovat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to whip
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech bičěvati, from Proto-Slavic *bičevati.
Forms
- zbičovatperfective
- bičovatinfinitive
- bičovatiinfinitive
- bičovánínoun-from-verb
- bičujifirst-person • indicative • singular
- bičujucolloquial • first-person • indicative • singular
- bičujemefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- bičujmefirst-person • imperative • plural
- bičuješindicative • second-person • singular
- bičujeteindicative • plural • second-person
- bičujimperative • second-person • singular
- bičujteimperative • plural • second-person
- bičujeindicative • singular • third-person
- bičujíindicative • plural • third-person
- bičujoucolloquial • indicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- bičujemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- bičujícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- bičujíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:bičovat, bičovati
| I | bičuji, bičuju |
| we | bičujeme |
| you (sg) | bičuješ |
| you (pl) | bičujete |
| he/she/it | bičuje |
| they | bičují, bičujou |
I
bičuji, bičuju
we
bičujeme
you (sg)
bičuješ
you (pl)
bičujete
he/she/it
bičuje
they
bičují, bičujou