ubičovatCzech conjugation
“to flog to death, to whip to death”/[ˈubɪt͡ʃovat]/
present
| 1st person singular | ubičuji, ubičuju |
|---|---|
| 2nd person singular | ubičuješ |
| 3rd person singular | ubičuje |
| 1st person plural | ubičujeme |
| 2nd person plural | ubičujete |
| 3rd person plural | ubičují, ubičujou |
imperative
| 2nd person singular | ubičuj |
|---|---|
| 1st person plural | ubičujme |
| 2nd person plural | ubičujte |
Other forms
- ubičovatinfinitive
- ubičovatiinfinitive
- ubičovánínoun-from-verb
- ubičujemasculine · present · singular
- ubičujícfeminine · neuter · present · singular
- ubičujíceplural · present