kouřit
/[ˈkou̯r̝ɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to smoke (to deliberately inhale smoke)
- 2.to smoke (to give off smoke)
- 3.to give a blowjob
Forms
- zakouřitperfective
- kouřitinfinitive
- kouřitiinfinitive
- kouřenínoun-from-verb
- kouřímfirst-person • indicative • singular
- kouřímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- kuřmefirst-person • imperative • plural
- kouříšindicative • second-person • singular
- kouříteindicative • plural • second-person
- kuřimperative • second-person • singular
- kuřteimperative • plural • second-person
- kouříindicative • singular • third-person
- kouříindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- kouřemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- kouřícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- kouříceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:kouřit, kouřiti
| I | kouřím |
| we | kouříme |
| you (sg) | kouříš |
| you (pl) | kouříte |
| he/she/it | kouří |
| they | kouří |
I
kouřím
we
kouříme
you (sg)
kouříš
you (pl)
kouříte
he/she/it
kouří
they
kouří