dýmat
/[ˈdiːmat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to smoke (to give off smoke)
No etymology recorded for this word.
Forms
- dýmnoutperfective
- dýmatinfinitive
- dýmatiinfinitive
- dýmánínoun-from-verb
- dýmámfirst-person • indicative • singular
- dýmámefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- dýmejmefirst-person • imperative • plural
- dýmášindicative • second-person • singular
- dýmáteindicative • plural • second-person
- dýmejimperative • second-person • singular
- dýmejteimperative • plural • second-person
- dýmáindicative • singular • third-person
- dýmajíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- dýmajemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- dýmajícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- dýmajíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:dýmat, dýmati
| I | dýmám |
| we | dýmáme |
| you (sg) | dýmáš |
| you (pl) | dýmáte |
| he/she/it | dýmá |
| they | dýmají |
I
dýmám
we
dýmáme
you (sg)
dýmáš
you (pl)
dýmáte
he/she/it
dýmá
they
dýmají