otępić
//ɔˈtɛm.pit͡ɕ//
Polishverb
Definitions
- 1.to stupefy, to befuddle, to stultify
Etymology
From o- + tępić.
Forms
- byście otępiłyconditional • nonvirile • plural
- otępiłbyconditional • masculine • singular • third-person
- by otępiłconditional • masculine • singular • third-person
- otępiłabyconditional • feminine • singular • third-person
- by otępiłaconditional • feminine • singular • third-person
- otępiłobyconditional • neuter • singular • third-person
- by otępiłoconditional • neuter • singular • third-person
- otępilibyconditional • plural • third-person • virile
- by otępiliconditional • plural • third-person • virile
- otępiłybyconditional • nonvirile • plural • third-person
- by otępiłyconditional • nonvirile • plural • third-person
- otępiono byconditional • impersonal
- niech otępięimperative • singular
- otępmyimperative • plural
- otępimperative • singular
- otępcieimperative • plural
- niech otępiimperative • singular • third-person
- niech otępiąimperative • plural • third-person
- otępionyadjectival • masculine • participle • passive • singular
- otępionaadjectival • feminine • participle • passive • singular
- otępioneadjectival • neuter • participle • passive • singular
- otępieniadjectival • participle • passive • plural • virile
- otępioneadjectival • nonvirile • participle • passive • plural
- otępiwszyadverbial • anterior • participle
- otępienienoun-from-verb
- otępiaćimperfective
- otępićinfinitive
- otępięfuture • singular
- otępimyfuture • plural
- otępiszfuture • singular
- otępiciefuture • plural
- otępifuture • singular • third-person
- otępiąfuture • plural • third-person
- otępi sięfuture • impersonal
- otępiłemmasculine • past • singular
- -(e)m otępiłmasculine • past • singular
- otępiłamfeminine • past • singular
- -(e)m otępiłafeminine • past • singular
- otępiłomneuter • past • singular
- -(e)m otępiłoneuter • past • singular
- otępiliśmypast • plural • virile
- -(e)śmy otępilipast • plural • virile
- otępiłyśmynonvirile • past • plural
- -(e)śmy otępiłynonvirile • past • plural
- otępiłeśmasculine • past • singular
- -(e)ś otępiłmasculine • past • singular
- otępiłaśfeminine • past • singular
- -(e)ś otępiłafeminine • past • singular
- otępiłośneuter • past • singular
- -(e)ś otępiłoneuter • past • singular
- otępiliściepast • plural • virile
- -(e)ście otępilipast • plural • virile
- otępiłyścienonvirile • past • plural
- -(e)ście otępiłynonvirile • past • plural
- otępiłmasculine • past • singular • third-person
- otępiłafeminine • past • singular • third-person
- otępiłoneuter • past • singular • third-person
- otępilipast • plural • third-person • virile
- otępiłynonvirile • past • plural • third-person
- otępionoimpersonal • past
- otępiłbymconditional • masculine • singular
- bym otępiłconditional • masculine • singular
- otępiłabymconditional • feminine • singular
- bym otępiłaconditional • feminine • singular
- otępiłobymconditional • neuter • singular
- bym otępiłoconditional • neuter • singular
- otępilibyśmyconditional • plural • virile
- byśmy otępiliconditional • plural • virile
- otępiłybyśmyconditional • nonvirile • plural
- byśmy otępiłyconditional • nonvirile • plural
- otępiłbyśconditional • masculine • singular
- byś otępiłconditional • masculine • singular
- otępiłabyśconditional • feminine • singular
- byś otępiłaconditional • feminine • singular
- otępiłobyśconditional • neuter • singular
- byś otępiłoconditional • neuter • singular
- otępilibyścieconditional • plural • virile
- byście otępiliconditional • plural • virile
- otępiłybyścieconditional • nonvirile • plural
Conjugation
Infinitive:otępić
Other Forms
present passive:otępiony, otępiona, otępione, otępieni, otępione
present active:otępiwszy