orat
/[ˈorat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to plough
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech orati, from Proto-Slavic *orati, from Proto-Indo-European *h₂erh₃-.
Forms
- zoratperfective
- oratinfinitive
- oratiinfinitive
- oránínoun-from-verb
- orámfirst-person • indicative • singular
- ořufirst-person • indicative • singular
- orámefirst-person • indicative • plural
- ořemefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- orejmefirst-person • imperative • plural
- ořmefirst-person • imperative • plural
- orášindicative • second-person • singular
- ořešindicative • second-person • singular
- oráteindicative • plural • second-person
- ořeteindicative • plural • second-person
- orejimperative • second-person • singular
- ořimperative • second-person • singular
- orejteimperative • plural • second-person
- ořteimperative • plural • second-person
- oráindicative • singular • third-person
- ořeindicative • singular • third-person
- orajíindicative • plural • third-person
- ořouindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- orajemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- orajícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- orajíceplural • present
- -past • plural
- voratalternative • rare
Conjugation
Infinitive:orat, orati
| I | orám, ořu |
| we | oráme, ořeme |
| you (sg) | oráš, ořeš |
| you (pl) | oráte, ořete |
| he/she/it | orá, oře |
| they | orají, ořou |
I
orám, ořu
we
oráme, ořeme
you (sg)
oráš, ořeš
you (pl)
oráte, ořete
he/she/it
orá, oře
they
orají, ořou