одрицати
//odrǐːt͡sati//
Serbo-Croatianverb
Definitions
- 1.to deny
- 2.to refuse, withhold, withdraw
- 3.to renounce, repudiate, waive
Forms
- одри́цатиcanonical • imperfective
- odrícatiromanization
- одрицатиinfinitive
- одри́ца̄њеnoun-from-verb
- одричемpresent • singular
- одричешpresent • singular
- одричеpresent • singular • third-person
- одричемоplural • present
- одричетеplural • present
- одричуplural • present • third-person
- одрицат ћуfuture • future-i • singular
- одрицаћуfuture • future-i • singular
- одрицат ћешfuture • future-i • singular
- одрицаћешfuture • future-i • singular
- одрицат ћеfuture • future-i • singular • third-person
- одрицаћеfuture • future-i • singular • third-person
- одрицат ћемоfuture • future-i • plural
- одрицаћемоfuture • future-i • plural
- одрицат ћетеfuture • future-i • plural
- одрицаћетеfuture • future-i • plural
- одрицат ће̄future • future-i • plural • third-person
- одрицаћеfuture • future-i • plural • third-person
- бу̏де̄м одрицаоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ш одрицаоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ одрицаоfuture • future-ii • singular • third-person
- бу̏де̄мо одрицалиfuture • future-ii • plural
- бу̏де̄те одрицалиfuture • future-ii • plural
- бу̏дӯ одрицалиfuture • future-ii • plural • third-person
- одрицао самpast • perfect • singular
- одрицао сиpast • perfect • singular
- одрицао јеpast • perfect • singular • third-person
- одрицали смоpast • perfect • plural
- одрицали стеpast • perfect • plural
- одрицали суpast • perfect • plural • third-person
- би̏о сам одрицаоpast • pluperfect • singular
- би̏о си одрицаоpast • pluperfect • singular
- би̏о је одрицаоpast • pluperfect • singular • third-person
- би́ли смо одрицалиpast • pluperfect • plural
- би́ли сте одрицалиpast • pluperfect • plural
- би́ли су одрицалиpast • pluperfect • plural • third-person
- одрицахimperfect • past • singular
- одрицашеimperfect • past • singular
- одрицашеimperfect • past • singular • third-person
- одрицасмоimperfect • past • plural
- одрицастеimperfect • past • plural
- одрицахуimperfect • past • plural • third-person
- одрицао бихconditional • conditional-i • singular
- одрицао биconditional • conditional-i • singular
- одрицао биconditional • conditional-i • singular • third-person
- одрицали бисмоconditional • conditional-i • plural
- одрицали бистеconditional • conditional-i • plural
- одрицали биconditional • conditional-i • plural • third-person
- би̏о бих одрицаоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би одрицаоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би одрицаоconditional • conditional-ii • singular • third-person
- би́ли бисмо одрицалиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли бисте одрицалиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли би одрицалиconditional • conditional-ii • plural • third-person
- -imperative • singular
- одричиimperative • singular
- -imperative • singular • third-person
- одричимоimperative • plural
- одричитеimperative • plural
- -imperative • plural • third-person
Conjugation
Infinitive:одрицати
| he/she/it | одриче |
| they | одричу |
he/she/it
одриче
they
одричу
Full conjugation of одрицати →