- одри́цати
- canonical, imperfective
- odrícati
- romanization
- одрицати
- infinitive
- одри́ца̄ње
- noun-from-verb
- одричем
- present, singular
- одричеш
- present, singular
- одриче
- present, singular, third-person
- одричемо
- plural, present
- одричете
- plural, present
- одричу
- plural, present, third-person
- одрицат ћу
- future, future-i, singular
- одрицаћу
- future, future-i, singular
- одрицат ћеш
- future, future-i, singular
- одрицаћеш
- future, future-i, singular
- одрицат ће
- future, future-i, singular, third-person
- одрицаће
- future, future-i, singular, third-person
- одрицат ћемо
- future, future-i, plural
- одрицаћемо
- future, future-i, plural
- одрицат ћете
- future, future-i, plural
- одрицаћете
- future, future-i, plural
- одрицат ће̄
- future, future-i, plural, third-person
- одрицаће
- future, future-i, plural, third-person
- бу̏де̄м одрицао
- future, future-ii, singular
- бу̏де̄ш одрицао
- future, future-ii, singular
- бу̏де̄ одрицао
- future, future-ii, singular, third-person
- бу̏де̄мо одрицали
- future, future-ii, plural
- бу̏де̄те одрицали
- future, future-ii, plural
- бу̏дӯ одрицали
- future, future-ii, plural, third-person
- одрицао сам
- past, perfect, singular
- одрицао си
- past, perfect, singular
- одрицао је
- past, perfect, singular, third-person
- одрицали смо
- past, perfect, plural
- одрицали сте
- past, perfect, plural
- одрицали су
- past, perfect, plural, third-person
- би̏о сам одрицао
- past, pluperfect, singular
- би̏о си одрицао
- past, pluperfect, singular
- би̏о је одрицао
- past, pluperfect, singular, third-person
- би́ли смо одрицали
- past, pluperfect, plural
- би́ли сте одрицали
- past, pluperfect, plural
- би́ли су одрицали
- past, pluperfect, plural, third-person
- одрицах
- imperfect, past, singular
- одрицаше
- imperfect, past, singular
- одрицаше
- imperfect, past, singular, third-person
- одрицасмо
- imperfect, past, plural
- одрицасте
- imperfect, past, plural
- одрицаху
- imperfect, past, plural, third-person
- одрицао бих
- conditional, conditional-i, singular
- одрицао би
- conditional, conditional-i, singular
- одрицао би
- conditional, conditional-i, singular, third-person
- одрицали бисмо
- conditional, conditional-i, plural
- одрицали бисте
- conditional, conditional-i, plural
- одрицали би
- conditional, conditional-i, plural, third-person
- би̏о бих одрицао
- conditional, conditional-ii, singular
- би̏о би одрицао
- conditional, conditional-ii, singular
- би̏о би одрицао
- conditional, conditional-ii, singular, third-person
- би́ли бисмо одрицали
- conditional, conditional-ii, plural
- би́ли бисте одрицали
- conditional, conditional-ii, plural
- би́ли би одрицали
- conditional, conditional-ii, plural, third-person
- -
- imperative, singular
- одричи
- imperative, singular
- -
- imperative, singular, third-person
- одричимо
- imperative, plural
- одричите
- imperative, plural
- -
- imperative, plural, third-person