одобрити
//odǒbriti//
Serbo-Croatianverb
Definitions
- 1.to approve (request)
- 2.to authorize
- 3.to permit, allow
Forms
- одо̀бритиcanonical • perfective
- odòbritiromanization
- одобритиinfinitive
- -noun-from-verb
- одобримpresent • singular
- одобришpresent • singular
- одобриpresent • singular • third-person
- одобримоplural • present
- одобритеplural • present
- одобреplural • present • third-person
- одобрит ћуfuture • future-i • singular
- одобрићуfuture • future-i • singular
- одобрит ћешfuture • future-i • singular
- одобрићешfuture • future-i • singular
- одобрит ћеfuture • future-i • singular • third-person
- одобрићеfuture • future-i • singular • third-person
- одобрит ћемоfuture • future-i • plural
- одобрићемоfuture • future-i • plural
- одобрит ћетеfuture • future-i • plural
- одобрићетеfuture • future-i • plural
- одобрит ће̄future • future-i • plural • third-person
- одобрићеfuture • future-i • plural • third-person
- бу̏де̄м одобриоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ш одобриоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ одобриоfuture • future-ii • singular • third-person
- бу̏де̄мо одобрилиfuture • future-ii • plural
- бу̏де̄те одобрилиfuture • future-ii • plural
- бу̏дӯ одобрилиfuture • future-ii • plural • third-person
- одобрио самpast • perfect • singular
- одобрио сиpast • perfect • singular
- одобрио јеpast • perfect • singular • third-person
- одобрили смоpast • perfect • plural
- одобрили стеpast • perfect • plural
- одобрили суpast • perfect • plural • third-person
- би̏о сам одобриоpast • pluperfect • singular
- би̏о си одобриоpast • pluperfect • singular
- би̏о је одобриоpast • pluperfect • singular • third-person
- би́ли смо одобрилиpast • pluperfect • plural
- би́ли сте одобрилиpast • pluperfect • plural
- би́ли су одобрилиpast • pluperfect • plural • third-person
- одобрихaorist • past • singular
- одобриaorist • past • singular
- одобриaorist • past • singular • third-person
- одобрисмоaorist • past • plural
- одобристеaorist • past • plural
- одобришеaorist • past • plural • third-person
- одобрио бихconditional • conditional-i • singular
- одобрио биconditional • conditional-i • singular
- одобрио биconditional • conditional-i • singular • third-person
- одобрили бисмоconditional • conditional-i • plural
- одобрили бистеconditional • conditional-i • plural
- одобрили биconditional • conditional-i • plural • third-person
- би̏о бих одобриоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би одобриоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би одобриоconditional • conditional-ii • singular • third-person
- би́ли бисмо одобрилиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли бисте одобрилиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли би одобрилиconditional • conditional-ii • plural • third-person
- -imperative • singular
- одобриimperative • singular
- -imperative • singular • third-person
- одобримоimperative • plural
- одобритеimperative • plural
- -imperative • plural • third-person
Conjugation
Infinitive:одобрити
| he/she/it | одобри |
| they | одобре |
he/she/it
одобри
they
одобре
Full conjugation of одобрити →