odobriti
//odǒbriti//
Serbo-Croatianverb
Definitions
- 1.to approve (request)
- 2.to authorize
- 3.to permit, allow
Forms
- odòbriticanonical • perfective
- одо̀бритиcyrillic
- odobritiinfinitive
- -noun-from-verb
- odobrimpresent • singular
- odobrišpresent • singular
- odobripresent • singular • third-person
- odobrimoplural • present
- odobriteplural • present
- odobreplural • present • third-person
- odobrit ćufuture • future-i • singular
- odobrićufuture • future-i • singular
- odobrit ćešfuture • future-i • singular
- odobrićešfuture • future-i • singular
- odobrit ćefuture • future-i • singular • third-person
- odobrićefuture • future-i • singular • third-person
- odobrit ćemofuture • future-i • plural
- odobrićemofuture • future-i • plural
- odobrit ćetefuture • future-i • plural
- odobrićetefuture • future-i • plural
- odobrit ćе̄future • future-i • plural • third-person
- bȕdēm odobriofuture • future-ii • singular
- bȕdēš odobriofuture • future-ii • singular
- bȕdē odobriofuture • future-ii • singular • third-person
- bȕdēmo odobrilifuture • future-ii • plural
- bȕdēte odobrilifuture • future-ii • plural
- bȕdū odobrilifuture • future-ii • plural • third-person
- odobrio sampast • perfect • singular
- odobrio sipast • perfect • singular
- odobrio jepast • perfect • singular • third-person
- odobrili smopast • perfect • plural
- odobrili stepast • perfect • plural
- odobrili supast • perfect • plural • third-person
- bȉo sam odobriopast • pluperfect • singular
- bȉo si odobriopast • pluperfect • singular
- bȉo je odobriopast • pluperfect • singular • third-person
- bíli smo odobrilipast • pluperfect • plural
- bíli ste odobrilipast • pluperfect • plural
- bíli su odobrilipast • pluperfect • plural • third-person
- odobrihaorist • past • singular
- odobriaorist • past • singular
- odobriaorist • past • singular • third-person
- odobrismoaorist • past • plural
- odobristeaorist • past • plural
- odobrišeaorist • past • plural • third-person
- odobrio bihconditional • conditional-i • singular
- odobrio biconditional • conditional-i • singular
- odobrio biconditional • conditional-i • singular • third-person
- odobrili bismoconditional • conditional-i • plural
- odobrili bisteconditional • conditional-i • plural
- odobrili biconditional • conditional-i • plural • third-person
- bȉo bih odobrioconditional • conditional-ii • singular
- bȉo bi odobrioconditional • conditional-ii • singular
- bȉo bi odobrioconditional • conditional-ii • singular • third-person
- bíli bismo odobriliconditional • conditional-ii • plural
- bíli biste odobriliconditional • conditional-ii • plural
- bíli bi odobriliconditional • conditional-ii • plural • third-person
- -imperative • singular
- odobriimperative • singular
- -imperative • singular • third-person
- odobrimoimperative • plural
- odobriteimperative • plural
- -imperative • plural • third-person
Conjugation
Infinitive:odobriti
| he/she/it | odobri |
| they | odobre |
he/she/it
odobri
they
odobre
Full conjugation of odobriti →