spóźnić
//ˈspuʑ.ɲit͡ɕ//
Polishverb
Definitions
- 1.to be late with something
Synonyms & related words
Synonyms
- odciągnąć się
- oddalić się
- odwlec się
- opóźnić się
Etymology
From s- + późnić.
Forms
- spóźniaćimperfective
- spóźnićinfinitive
- spóźnięfuture • singular
- spóźnimyfuture • plural
- spóźniszfuture • singular
- spóźniciefuture • plural
- spóźnifuture • singular • third-person
- spóźniąfuture • plural • third-person
- spóźni sięfuture • impersonal
- spóźniłemmasculine • past • singular
- -(e)m spóźniłmasculine • past • singular
- spóźniłamfeminine • past • singular
- -(e)m spóźniłafeminine • past • singular
- spóźniłomneuter • past • singular
- -(e)m spóźniłoneuter • past • singular
- spóźniliśmypast • plural • virile
- -(e)śmy spóźnilipast • plural • virile
- spóźniłyśmynonvirile • past • plural
- -(e)śmy spóźniłynonvirile • past • plural
- spóźniłeśmasculine • past • singular
- -(e)ś spóźniłmasculine • past • singular
- spóźniłaśfeminine • past • singular
- -(e)ś spóźniłafeminine • past • singular
- spóźniłośneuter • past • singular
- -(e)ś spóźniłoneuter • past • singular
- spóźniliściepast • plural • virile
- -(e)ście spóźnilipast • plural • virile
- spóźniłyścienonvirile • past • plural
- -(e)ście spóźniłynonvirile • past • plural
- spóźniłmasculine • past • singular • third-person
- spóźniłafeminine • past • singular • third-person
- spóźniłoneuter • past • singular • third-person
- spóźnilipast • plural • third-person • virile
- spóźniłynonvirile • past • plural • third-person
- spóźnionoimpersonal • past
- spóźniłbymconditional • masculine • singular
- bym spóźniłconditional • masculine • singular
- spóźniłabymconditional • feminine • singular
- bym spóźniłaconditional • feminine • singular
- spóźniłobymconditional • neuter • singular
- bym spóźniłoconditional • neuter • singular
- spóźnilibyśmyconditional • plural • virile
- byśmy spóźniliconditional • plural • virile
- spóźniłybyśmyconditional • nonvirile • plural
- byśmy spóźniłyconditional • nonvirile • plural
- spóźniłbyśconditional • masculine • singular
- byś spóźniłconditional • masculine • singular
- spóźniłabyśconditional • feminine • singular
- byś spóźniłaconditional • feminine • singular
- spóźniłobyśconditional • neuter • singular
- byś spóźniłoconditional • neuter • singular
- spóźnilibyścieconditional • plural • virile
- byście spóźniliconditional • plural • virile
- spóźniłybyścieconditional • nonvirile • plural
- byście spóźniłyconditional • nonvirile • plural
- spóźniłbyconditional • masculine • singular • third-person
- by spóźniłconditional • masculine • singular • third-person
- spóźniłabyconditional • feminine • singular • third-person
- by spóźniłaconditional • feminine • singular • third-person
- spóźniłobyconditional • neuter • singular • third-person
- by spóźniłoconditional • neuter • singular • third-person
- spóźnilibyconditional • plural • third-person • virile
- by spóźniliconditional • plural • third-person • virile
- spóźniłybyconditional • nonvirile • plural • third-person
- by spóźniłyconditional • nonvirile • plural • third-person
- spóźniono byconditional • impersonal
- niech spóźnięimperative • singular
- spóźnijmyimperative • plural
- spóźnijimperative • singular
- spóźnijcieimperative • plural
- niech spóźniimperative • singular • third-person
- niech spóźniąimperative • plural • third-person
- spóźnionyadjectival • masculine • participle • passive • singular
- spóźnionaadjectival • feminine • participle • passive • singular
- spóźnioneadjectival • neuter • participle • passive • singular
- spóźnieniadjectival • participle • passive • plural • virile
- spóźnioneadjectival • nonvirile • participle • passive • plural
- spóźniwszyadverbial • anterior • participle
- spóźnienienoun-from-verb
Conjugation
Infinitive:spóźnić
Other Forms
present passive:spóźniony, spóźniona, spóźnione, spóźnieni, spóźnione
present active:spóźniwszy