rozpleść
//ˈrɔs.plɛɕt͡ɕ//
Polishverb
Definitions
- 1.to unplait, to unravel, unbraid, unweave
Etymology
From roz- + pleść.
Forms
- rozplótłbymconditional • masculine • singular
- bym rozplótłconditional • masculine • singular
- rozplotłabymconditional • feminine • singular
- bym rozplotłaconditional • feminine • singular
- rozplotłobymconditional • neuter • singular
- bym rozplotłoconditional • neuter • singular
- rozpletlibyśmyconditional • plural • virile
- byśmy rozpletliconditional • plural • virile
- rozplotłybyśmyconditional • nonvirile • plural
- byśmy rozplotłyconditional • nonvirile • plural
- rozplótłbyśconditional • masculine • singular
- byś rozplótłconditional • masculine • singular
- rozplotłabyśconditional • feminine • singular
- byś rozplotłaconditional • feminine • singular
- rozplotłobyśconditional • neuter • singular
- byś rozplotłoconditional • neuter • singular
- rozpletlibyścieconditional • plural • virile
- byście rozpletliconditional • plural • virile
- rozplotłybyścieconditional • nonvirile • plural
- byście rozplotłyconditional • nonvirile • plural
- rozplótłbyconditional • masculine • singular • third-person
- by rozplótłconditional • masculine • singular • third-person
- rozplotłabyconditional • feminine • singular • third-person
- by rozplotłaconditional • feminine • singular • third-person
- rozplotłobyconditional • neuter • singular • third-person
- by rozplotłoconditional • neuter • singular • third-person
- rozpletlibyconditional • plural • third-person • virile
- by rozpletliconditional • plural • third-person • virile
- rozplotłybyconditional • nonvirile • plural • third-person
- by rozplotłyconditional • nonvirile • plural • third-person
- rozpleciono byconditional • impersonal
- niech rozplotęimperative • singular
- rozplećmyimperative • plural
- rozplećimperative • singular
- rozplećcieimperative • plural
- niech rozplecieimperative • singular • third-person
- niech rozplotąimperative • plural • third-person
- rozplecionyadjectival • masculine • participle • passive • singular
- rozplecionaadjectival • feminine • participle • passive • singular
- rozplecioneadjectival • neuter • participle • passive • singular
- rozpleceniadjectival • participle • passive • plural • virile
- rozplecioneadjectival • nonvirile • participle • passive • plural
- rozplótłszyadverbial • anterior • participle
- rozplecenienoun-from-verb
- rozplataćimperfective
- rozpleśćinfinitive
- rozplotęfuture • singular
- rozpleciemyfuture • plural
- rozplecieszfuture • singular
- rozplecieciefuture • plural
- rozpleciefuture • singular • third-person
- rozplotąfuture • plural • third-person
- rozplecie sięfuture • impersonal
- rozplotłemmasculine • past • singular
- -(e)m rozplótłmasculine • past • singular
- rozplotłamfeminine • past • singular
- -(e)m rozplotłafeminine • past • singular
- rozplotłomneuter • past • singular
- -(e)m rozplotłoneuter • past • singular
- rozpletliśmypast • plural • virile
- -(e)śmy rozpletlipast • plural • virile
- rozplotłyśmynonvirile • past • plural
- -(e)śmy rozplotłynonvirile • past • plural
- rozplotłeśmasculine • past • singular
- -(e)ś rozplótłmasculine • past • singular
- rozplotłaśfeminine • past • singular
- -(e)ś rozplotłafeminine • past • singular
- rozplotłośneuter • past • singular
- -(e)ś rozplotłoneuter • past • singular
- rozpletliściepast • plural • virile
- -(e)ście rozpletlipast • plural • virile
- rozplotłyścienonvirile • past • plural
- -(e)ście rozplotłynonvirile • past • plural
- rozplótłmasculine • past • singular • third-person
- rozplotłafeminine • past • singular • third-person
- rozplotłoneuter • past • singular • third-person
- rozpletlipast • plural • third-person • virile
- rozplotłynonvirile • past • plural • third-person
- rozplecionoimpersonal • past
Conjugation
Infinitive:rozpleść
Other Forms
present passive:rozpleciony, rozpleciona, rozplecione, rozpleceni, rozplecione
present active:rozplótłszy
Full conjugation of rozpleść →