przeznaczenie
//pʂɛ.znaˈt͡ʂɛ.ɲɛ//
Polishnoun
Definitions
- 1.verbal noun of przeznaczyć
- 2.destiny, fate
Etymology
From przeznaczyć + -enie.
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | przeznaczenie | — |
| Genitive | przeznaczenia | — |
| Dative | przeznaczeniu | — |
| Accusative | przeznaczenie | — |
| Instrumental | przeznaczeniem | — |
| Locative | przeznaczeniu | — |
| Vocative | przeznaczenie | — |
Nominative
Singular
przeznaczenie
Plural
—
Genitive
Singular
przeznaczenia
Plural
—
Dative
Singular
przeznaczeniu
Plural
—
Accusative
Singular
przeznaczenie
Plural
—
Instrumental
Singular
przeznaczeniem
Plural
—
Locative
Singular
przeznaczeniu
Plural
—
Vocative
Singular
przeznaczenie
Plural
—