doręczyć
//dɔˈrɛn.t͡ʂɘt͡ɕ//
Polishverb
Definitions
- 1.to deliver, to hand over
Synonyms & related words
Word family
Related words (1)
- doręczycielski
Etymology
From do- + ręczyć.
Forms
- doręczaćimperfective
- doręczyćinfinitive
- doręczęfuture • singular
- doręczymyfuture • plural
- doręczyszfuture • singular
- doręczyciefuture • plural
- doręczyfuture • singular • third-person
- doręcząfuture • plural • third-person
- doręczy sięfuture • impersonal
- doręczyłemmasculine • past • singular
- -(e)m doręczyłmasculine • past • singular
- doręczyłamfeminine • past • singular
- -(e)m doręczyłafeminine • past • singular
- doręczyłomneuter • past • singular
- -(e)m doręczyłoneuter • past • singular
- doręczyliśmypast • plural • virile
- -(e)śmy doręczylipast • plural • virile
- doręczyłyśmynonvirile • past • plural
- -(e)śmy doręczyłynonvirile • past • plural
- doręczyłeśmasculine • past • singular
- -(e)ś doręczyłmasculine • past • singular
- doręczyłaśfeminine • past • singular
- -(e)ś doręczyłafeminine • past • singular
- doręczyłośneuter • past • singular
- -(e)ś doręczyłoneuter • past • singular
- doręczyliściepast • plural • virile
- -(e)ście doręczylipast • plural • virile
- doręczyłyścienonvirile • past • plural
- -(e)ście doręczyłynonvirile • past • plural
- doręczyłmasculine • past • singular • third-person
- doręczyłafeminine • past • singular • third-person
- doręczyłoneuter • past • singular • third-person
- doręczylipast • plural • third-person • virile
- doręczyłynonvirile • past • plural • third-person
- doręczonoimpersonal • past
- doręczyłbymconditional • masculine • singular
- bym doręczyłconditional • masculine • singular
- doręczyłabymconditional • feminine • singular
- bym doręczyłaconditional • feminine • singular
- doręczyłobymconditional • neuter • singular
- bym doręczyłoconditional • neuter • singular
- doręczylibyśmyconditional • plural • virile
- byśmy doręczyliconditional • plural • virile
- doręczyłybyśmyconditional • nonvirile • plural
- byśmy doręczyłyconditional • nonvirile • plural
- doręczyłbyśconditional • masculine • singular
- byś doręczyłconditional • masculine • singular
- doręczyłabyśconditional • feminine • singular
- byś doręczyłaconditional • feminine • singular
- doręczyłobyśconditional • neuter • singular
- byś doręczyłoconditional • neuter • singular
- doręczylibyścieconditional • plural • virile
- byście doręczyliconditional • plural • virile
- doręczyłybyścieconditional • nonvirile • plural
- byście doręczyłyconditional • nonvirile • plural
- doręczyłbyconditional • masculine • singular • third-person
- by doręczyłconditional • masculine • singular • third-person
- doręczyłabyconditional • feminine • singular • third-person
- by doręczyłaconditional • feminine • singular • third-person
- doręczyłobyconditional • neuter • singular • third-person
- by doręczyłoconditional • neuter • singular • third-person
- doręczylibyconditional • plural • third-person • virile
- by doręczyliconditional • plural • third-person • virile
- doręczyłybyconditional • nonvirile • plural • third-person
- by doręczyłyconditional • nonvirile • plural • third-person
- doręczono byconditional • impersonal
- niech doręczęimperative • singular
- doręczmyimperative • plural
- doręczimperative • singular
- doręczcieimperative • plural
- niech doręczyimperative • singular • third-person
- niech doręcząimperative • plural • third-person
- doręczonyadjectival • masculine • participle • passive • singular
- doręczonaadjectival • feminine • participle • passive • singular
- doręczoneadjectival • neuter • participle • passive • singular
- doręczeniadjectival • participle • passive • plural • virile
- doręczoneadjectival • nonvirile • participle • passive • plural
- doręczywszyadverbial • anterior • participle
- doręczenienoun-from-verb
Conjugation
Infinitive:doręczyć
Other Forms
present passive:doręczony, doręczona, doręczone, doręczeni, doręczone
present active:doręczywszy
Full conjugation of doręczyć →