loučitCzech conjugation
“to say goodbye”/[ˈlou̯t͡ʃɪt]/
Aspect partner: rozloučit
present
| 1st person singular | loučím |
|---|---|
| 2nd person singular | loučíš |
| 3rd person singular | loučí |
| 1st person plural | loučíme |
| 2nd person plural | loučíte |
| 3rd person plural | loučí |
imperative
| 2nd person singular | luč |
|---|---|
| 1st person plural | lučme |
| 2nd person plural | lučte |
Other forms
- rozloučitperfective
- loučitinfinitive
- loučitiinfinitive
- loučenínoun-from-verb
- loučemasculine · present · singular
- loučícfeminine · neuter · present · singular
- loučíceplural · present