vědět
/[ˈvjɛɟɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to know
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech věděti, from Proto-Slavic *věděti.
Forms
- dovědětperfective
- vědětinfinitive
- vědětiinfinitive
- věděnínoun-from-verb
- vímfirst-person • indicative • singular
- vímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- vězmefirst-person • imperative • plural
- víšindicative • second-person • singular
- víteindicative • plural • second-person
- vězimperative • second-person • singular
- vězteimperative • plural • second-person
- víindicative • singular • third-person
- vědíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- vědamasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- vědoucfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- vědouceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:vědět, věděti
| I | vím |
| we | víme |
| you (sg) | víš |
| you (pl) | víte |
| he/she/it | ví |
| they | vědí |
I
vím
we
víme
you (sg)
víš
you (pl)
víte
he/she/it
ví
they
vědí