ručit
/[ˈrut͡ʃɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to guarantee
Synonyms & related words
Etymology
From ruka + -it.
Forms
- ručitinfinitive
- ručitiinfinitive
- ručenínoun-from-verb
- ručímfirst-person • indicative • singular
- ručímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- ručmefirst-person • imperative • plural
- ručíšindicative • second-person • singular
- ručíteindicative • plural • second-person
- ručimperative • second-person • singular
- ručteimperative • plural • second-person
- ručíindicative • singular • third-person
- ručíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- ručemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- ručícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- ručíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:ručit, ručiti
| I | ručím |
| we | ručíme |
| you (sg) | ručíš |
| you (pl) | ručíte |
| he/she/it | ručí |
| they | ručí |
I
ručím
we
ručíme
you (sg)
ručíš
you (pl)
ručíte
he/she/it
ručí
they
ručí