kormoutit
/[ˈkormou̯cɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to sadden, to make sad
- 2.to grieve, to be sad
Forms
- kormoutitinfinitive
- kormoutitiinfinitive
- kormoucenínoun-from-verb
- kormoutímfirst-person • indicative • singular
- kormoutímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- kormuťmefirst-person • imperative • plural
- kormoutíšindicative • second-person • singular
- kormoutíteindicative • plural • second-person
- kormuťimperative • second-person • singular
- kormuťteimperative • plural • second-person
- kormoutíindicative • singular • third-person
- kormoutíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- kormoutěmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- kormoutícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- kormoutíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:kormoutit, kormoutiti
| I | kormoutím |
| we | kormoutíme |
| you (sg) | kormoutíš |
| you (pl) | kormoutíte |
| he/she/it | kormoutí |
| they | kormoutí |
I
kormoutím
we
kormoutíme
you (sg)
kormoutíš
you (pl)
kormoutíte
he/she/it
kormoutí
they
kormoutí
Full conjugation of kormoutit →