hraničit
/[ˈɦraɲɪt͡ʃɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to border, to border on
Synonyms & related words
Etymology
From hranice + -it.
Forms
- hraničitinfinitive
- hraničitiinfinitive
- hraničenínoun-from-verb
- hraničímfirst-person • indicative • singular
- hraničímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- hraničmefirst-person • imperative • plural
- hraničíšindicative • second-person • singular
- hraničíteindicative • plural • second-person
- hraničimperative • second-person • singular
- hraničteimperative • plural • second-person
- hraničíindicative • singular • third-person
- hraničíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- hraničemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- hraničícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- hraničíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:hraničit, hraničiti
| I | hraničím |
| we | hraničíme |
| you (sg) | hraničíš |
| you (pl) | hraničíte |
| he/she/it | hraničí |
| they | hraničí |
I
hraničím
we
hraničíme
you (sg)
hraničíš
you (pl)
hraničíte
he/she/it
hraničí
they
hraničí
Full conjugation of hraničit →