brečet
/[ˈbrɛt͡ʃɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to cry, to weep
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Proto-Slavic *bręčati.
Forms
- brečetinfinitive
- brečetiinfinitive
- -noun-from-verb
- brečímfirst-person • indicative • singular
- brečímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- brečmefirst-person • imperative • plural
- brečíšindicative • second-person • singular
- brečíteindicative • plural • second-person
- brečimperative • second-person • singular
- brečteimperative • plural • second-person
- brečíindicative • singular • third-person
- brečíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- brečemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- brečícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- brečíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:brečet, brečeti
| I | brečím |
| we | brečíme |
| you (sg) | brečíš |
| you (pl) | brečíte |
| he/she/it | brečí |
| they | brečí |
I
brečím
we
brečíme
you (sg)
brečíš
you (pl)
brečíte
he/she/it
brečí
they
brečí