brebentit

/[ˈbrɛbɛncɪt]/
Czechverb

Definitions

  1. 1.to babble, gabble
  2. 2.to chatter

Forms

  • brebentitinfinitive
  • brebentitiinfinitive
  • -noun-from-verb
  • brebtámfirst-person • indicative • singular
  • brebtámefirst-person • indicative • plural
  • -first-person • imperative • singular
  • brebtejmefirst-person • imperative • plural
  • brebtášindicative • second-person • singular
  • brebtáteindicative • plural • second-person
  • brebtejimperative • second-person • singular
  • brebtejteimperative • plural • second-person
  • brebtáindicative • singular • third-person
  • brebtajíindicative • plural • third-person
  • -imperative • singular • third-person
  • -imperative • plural • third-person
  • -masculine • present • singular
  • -masculine • past • singular
  • -feminine • neuter • present • singular
  • -feminine • neuter • past • singular
  • -plural • present
  • -past • plural

Conjugation

Infinitive:brebentit, brebentiti
I
brebtám
we
brebtáme
you (sg)
brebtáš
you (pl)
brebtáte
he/she/it
brebtá
they
brebtají

Full conjugation of brebentit

Nearby Czech words

Browse the Czech dictionary →