čučet
/[ˈt͡ʃut͡ʃɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to stare
- 2.to sit around
Forms
- čučetinfinitive
- čučetiinfinitive
- čučenínoun-from-verb
- čučímfirst-person • indicative • singular
- čučímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- čučmefirst-person • imperative • plural
- čučíšindicative • second-person • singular
- čučíteindicative • plural • second-person
- čučimperative • second-person • singular
- čučteimperative • plural • second-person
- čučíindicative • singular • third-person
- čučíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- čučemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- čučícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- čučíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:čučet, čučeti
| I | čučím |
| we | čučíme |
| you (sg) | čučíš |
| you (pl) | čučíte |
| he/she/it | čučí |
| they | čučí |
I
čučím
we
čučíme
you (sg)
čučíš
you (pl)
čučíte
he/she/it
čučí
they
čučí