čučetCzech conjugation
“to stare”/[ˈt͡ʃut͡ʃɛt]/
present
| 1st person singular | čučím |
|---|---|
| 2nd person singular | čučíš |
| 3rd person singular | čučí |
| 1st person plural | čučíme |
| 2nd person plural | čučíte |
| 3rd person plural | čučí |
imperative
| 2nd person singular | čuč |
|---|---|
| 1st person plural | čučme |
| 2nd person plural | čučte |
Other forms
- čučetinfinitive
- čučetiinfinitive
- čučenínoun-from-verb
- čučemasculine · present · singular
- čučícfeminine · neuter · present · singular
- čučíceplural · present