čumět
/[ˈt͡ʃumɲɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to gawk
- 2.to ogle
Forms
- čumětinfinitive
- čumětiinfinitive
- -noun-from-verb
- čumímfirst-person • indicative • singular
- čumímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- čummefirst-person • imperative • plural
- čumíšindicative • second-person • singular
- čumíteindicative • plural • second-person
- čumimperative • second-person • singular
- čumteimperative • plural • second-person
- čumíindicative • singular • third-person
- čumíindicative • plural • third-person
- čumějíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- čumějemasculine • present • singular
- čuměmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- čumějícfeminine • neuter • present • singular
- čumícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- čumějíceplural • present
- čumíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:čumět, čuměti
| I | čumím |
| we | čumíme |
| you (sg) | čumíš |
| you (pl) | čumíte |
| he/she/it | čumí |
| they | čumí, čumějí |
I
čumím
we
čumíme
you (sg)
čumíš
you (pl)
čumíte
he/she/it
čumí
they
čumí, čumějí