Definitions
- 1.to have to; must
No etymology recorded for this word.
Forms
- móraticanonical • imperfective
- мо́ратиcyrillic
- moratiinfinitive
- mórānjenoun-from-verb
- mȏrāmpresent • singular
- morašpresent • singular
- morapresent • singular • third-person
- moramoplural • present
- morateplural • present
- mórajūplural • present • third-person
- morat ćufuture • future-i • singular
- moraćufuture • future-i • singular
- morat ćešfuture • future-i • singular
- moraćešfuture • future-i • singular
- morat ćefuture • future-i • singular • third-person
- moraćefuture • future-i • singular • third-person
- morat ćemofuture • future-i • plural
- moraćemofuture • future-i • plural
- morat ćetefuture • future-i • plural
- moraćetefuture • future-i • plural
- morat ćе̄future • future-i • plural • third-person
- bȕdēm móraofuture • future-ii • singular
- bȕdēš móraofuture • future-ii • singular
- bȕdē móraofuture • future-ii • singular • third-person
- bȕdēmo moralifuture • future-ii • plural
- bȕdēte moralifuture • future-ii • plural
- bȕdū moralifuture • future-ii • plural • third-person
- mórao sampast • perfect • singular
- mórao sipast • perfect • singular
- mórao jepast • perfect • singular • third-person
- morali smopast • perfect • plural
- morali stepast • perfect • plural
- morali supast • perfect • plural • third-person
- bȉo sam móraopast • pluperfect • singular
- bȉo si móraopast • pluperfect • singular
- bȉo je móraopast • pluperfect • singular • third-person
- bíli smo moralipast • pluperfect • plural
- bíli ste moralipast • pluperfect • plural
- bíli su moralipast • pluperfect • plural • third-person
- mórahaorist • past • singular
- moraaorist • past • singular
- moraaorist • past • singular • third-person
- morasmoaorist • past • plural
- morasteaorist • past • plural
- morašeaorist • past • plural • third-person
- mȏrāhimperfect • past • singular
- morašeimperfect • past • singular
- morašeimperfect • past • singular • third-person
- morasmoimperfect • past • plural
- morasteimperfect • past • plural
- morahuimperfect • past • plural • third-person
- mórao bihconditional • conditional-i • singular
- mórao biconditional • conditional-i • singular
- mórao biconditional • conditional-i • singular • third-person
- morali bismoconditional • conditional-i • plural
- morali bisteconditional • conditional-i • plural
- morali biconditional • conditional-i • plural • third-person
- bȉo bih móraoconditional • conditional-ii • singular
- bȉo bi móraoconditional • conditional-ii • singular
- bȉo bi móraoconditional • conditional-ii • singular • third-person
- bíli bismo moraliconditional • conditional-ii • plural
- bíli biste moraliconditional • conditional-ii • plural
- bíli bi moraliconditional • conditional-ii • plural • third-person
- -imperative • singular
- morajimperative • singular
- -imperative • singular • third-person
- morajmoimperative • plural
- morajteimperative • plural
- -imperative • plural • third-person
Conjugation
Infinitive:morati
| he/she/it | mora |
| they | mórajū |
he/she/it
mora
they
mórajū