Definitions
- 1.to have to; must
No etymology recorded for this word.
Forms
- мо́ратиcanonical • imperfective
- móratiromanization
- моратиinfinitive
- мо́ра̄њеnoun-from-verb
- морамpresent • singular
- морашpresent • singular
- мораpresent • singular • third-person
- морамоplural • present
- моратеplural • present
- морајуplural • present • third-person
- морат ћуfuture • future-i • singular
- мораћуfuture • future-i • singular
- морат ћешfuture • future-i • singular
- мораћешfuture • future-i • singular
- морат ћеfuture • future-i • singular • third-person
- мораћеfuture • future-i • singular • third-person
- морат ћемоfuture • future-i • plural
- мораћемоfuture • future-i • plural
- морат ћетеfuture • future-i • plural
- мораћетеfuture • future-i • plural
- морат ће̄future • future-i • plural • third-person
- мораћеfuture • future-i • plural • third-person
- бу̏де̄м мораоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ш мораоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ мораоfuture • future-ii • singular • third-person
- бу̏де̄мо моралиfuture • future-ii • plural
- бу̏де̄те моралиfuture • future-ii • plural
- бу̏дӯ моралиfuture • future-ii • plural • third-person
- морао самpast • perfect • singular
- морао сиpast • perfect • singular
- морао јеpast • perfect • singular • third-person
- морали смоpast • perfect • plural
- морали стеpast • perfect • plural
- морали суpast • perfect • plural • third-person
- би̏о сам мораоpast • pluperfect • singular
- би̏о си мораоpast • pluperfect • singular
- би̏о је мораоpast • pluperfect • singular • third-person
- би́ли смо моралиpast • pluperfect • plural
- би́ли сте моралиpast • pluperfect • plural
- би́ли су моралиpast • pluperfect • plural • third-person
- морахimperfect • past • singular
- морашеimperfect • past • singular
- морашеimperfect • past • singular • third-person
- морасмоimperfect • past • plural
- морастеimperfect • past • plural
- морахуimperfect • past • plural • third-person
- морао бихconditional • conditional-i • singular
- морао биconditional • conditional-i • singular
- морао биconditional • conditional-i • singular • third-person
- морали бисмоconditional • conditional-i • plural
- морали бистеconditional • conditional-i • plural
- морали биconditional • conditional-i • plural • third-person
- би̏о бих мораоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би мораоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би мораоconditional • conditional-ii • singular • third-person
- би́ли бисмо моралиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли бисте моралиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли би моралиconditional • conditional-ii • plural • third-person
- -imperative • singular
- морајimperative • singular
- -imperative • singular • third-person
- морајмоimperative • plural
- морајтеimperative • plural
- -imperative • plural • third-person
Conjugation
Infinitive:морати
| he/she/it | мора |
| they | морају |
he/she/it
мора
they
морају