признати
//prǐznati//
Serbo-Croatianverb
Definitions
- 1.to acknowledge, recognize
- 2.to own, confess
- 3.to admit
- 4.to concede the claim
- 5.to appreciate
- 6.to plead guilty
Forms
- прѝзнатиcanonical • perfective
- prìznatiromanization
- признатиinfinitive
- -noun-from-verb
- признамpresent • singular
- признашpresent • singular
- признаpresent • singular • third-person
- признамоplural • present
- признатеplural • present
- признајуplural • present • third-person
- признат ћуfuture • future-i • singular
- признаћуfuture • future-i • singular
- признат ћешfuture • future-i • singular
- признаћешfuture • future-i • singular
- признат ћеfuture • future-i • singular • third-person
- признаћеfuture • future-i • singular • third-person
- признат ћемоfuture • future-i • plural
- признаћемоfuture • future-i • plural
- признат ћетеfuture • future-i • plural
- признаћетеfuture • future-i • plural
- признат ће̄future • future-i • plural • third-person
- признаћеfuture • future-i • plural • third-person
- бу̏де̄м признаоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ш признаоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ признаоfuture • future-ii • singular • third-person
- бу̏де̄мо призналиfuture • future-ii • plural
- бу̏де̄те призналиfuture • future-ii • plural
- бу̏дӯ призналиfuture • future-ii • plural • third-person
- признао самpast • perfect • singular
- признао сиpast • perfect • singular
- признао јеpast • perfect • singular • third-person
- признали смоpast • perfect • plural
- признали стеpast • perfect • plural
- признали суpast • perfect • plural • third-person
- би̏о сам признаоpast • pluperfect • singular
- би̏о си признаоpast • pluperfect • singular
- би̏о је признаоpast • pluperfect • singular • third-person
- би́ли смо призналиpast • pluperfect • plural
- би́ли сте призналиpast • pluperfect • plural
- би́ли су призналиpast • pluperfect • plural • third-person
- признахaorist • past • singular
- признаaorist • past • singular
- признаaorist • past • singular • third-person
- признасмоaorist • past • plural
- признастеaorist • past • plural
- признашеaorist • past • plural • third-person
- признао бихconditional • conditional-i • singular
- признао биconditional • conditional-i • singular
- признао биconditional • conditional-i • singular • third-person
- признали бисмоconditional • conditional-i • plural
- признали бистеconditional • conditional-i • plural
- признали биconditional • conditional-i • plural • third-person
- би̏о бих признаоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би признаоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би признаоconditional • conditional-ii • singular • third-person
- би́ли бисмо призналиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли бисте призналиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли би призналиconditional • conditional-ii • plural • third-person
- -imperative • singular
- признајimperative • singular
- -imperative • singular • third-person
- признајмоimperative • plural
- признајтеimperative • plural
- -imperative • plural • third-person
Conjugation
Infinitive:признати
| he/she/it | призна |
| they | признају |
he/she/it
призна
they
признају
Full conjugation of признати →