оплеменити
//opleměniti//
Serbo-Croatianverb
Definitions
- 1.to ennoble
- 2.to refine, polish
- 3.to improve, cross, breed (animals, plants)
Forms
- оплемѐнитиcanonical • perfective
- oplemènitiromanization
- оплеменитиinfinitive
- -noun-from-verb
- оплеменимpresent • singular
- оплеменишpresent • singular
- оплемениpresent • singular • third-person
- оплеменимоplural • present
- оплеменитеplural • present
- оплеменеplural • present • third-person
- оплеменит ћуfuture • future-i • singular
- оплеменићуfuture • future-i • singular
- оплеменит ћешfuture • future-i • singular
- оплеменићешfuture • future-i • singular
- оплеменит ћеfuture • future-i • singular • third-person
- оплеменићеfuture • future-i • singular • third-person
- оплеменит ћемоfuture • future-i • plural
- оплеменићемоfuture • future-i • plural
- оплеменит ћетеfuture • future-i • plural
- оплеменићетеfuture • future-i • plural
- оплеменит ће̄future • future-i • plural • third-person
- оплеменићеfuture • future-i • plural • third-person
- бу̏де̄м оплемениоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ш оплемениоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ оплемениоfuture • future-ii • singular • third-person
- бу̏де̄мо оплеменилиfuture • future-ii • plural
- бу̏де̄те оплеменилиfuture • future-ii • plural
- бу̏дӯ оплеменилиfuture • future-ii • plural • third-person
- оплеменио самpast • perfect • singular
- оплеменио сиpast • perfect • singular
- оплеменио јеpast • perfect • singular • third-person
- оплеменили смоpast • perfect • plural
- оплеменили стеpast • perfect • plural
- оплеменили суpast • perfect • plural • third-person
- би̏о сам оплемениоpast • pluperfect • singular
- би̏о си оплемениоpast • pluperfect • singular
- би̏о је оплемениоpast • pluperfect • singular • third-person
- би́ли смо оплеменилиpast • pluperfect • plural
- би́ли сте оплеменилиpast • pluperfect • plural
- би́ли су оплеменилиpast • pluperfect • plural • third-person
- оплеменихaorist • past • singular
- оплемениaorist • past • singular
- оплемениaorist • past • singular • third-person
- оплеменисмоaorist • past • plural
- оплеменистеaorist • past • plural
- оплеменишеaorist • past • plural • third-person
- оплеменио бихconditional • conditional-i • singular
- оплеменио биconditional • conditional-i • singular
- оплеменио биconditional • conditional-i • singular • third-person
- оплеменили бисмоconditional • conditional-i • plural
- оплеменили бистеconditional • conditional-i • plural
- оплеменили биconditional • conditional-i • plural • third-person
- би̏о бих оплемениоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би оплемениоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би оплемениоconditional • conditional-ii • singular • third-person
- би́ли бисмо оплеменилиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли бисте оплеменилиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли би оплеменилиconditional • conditional-ii • plural • third-person
- -imperative • singular
- оплемениimperative • singular
- -imperative • singular • third-person
- оплеменимоimperative • plural
- оплеменитеimperative • plural
- -imperative • plural • third-person
Conjugation
Infinitive:оплеменити
| he/she/it | оплемени |
| they | оплемене |
he/she/it
оплемени
they
оплемене
Full conjugation of оплеменити →