- му̏чити
- canonical, imperfective
- mȕčiti
- romanization
- мучити
- infinitive
- му̏че̄ње
- noun-from-verb
- мучим
- present, singular
- мучиш
- present, singular
- мучи
- present, singular, third-person
- мучимо
- plural, present
- мучите
- plural, present
- муче
- plural, present, third-person
- мучит ћу
- future, future-i, singular
- мучићу
- future, future-i, singular
- мучит ћеш
- future, future-i, singular
- мучићеш
- future, future-i, singular
- мучит ће
- future, future-i, singular, third-person
- мучиће
- future, future-i, singular, third-person
- мучит ћемо
- future, future-i, plural
- мучићемо
- future, future-i, plural
- мучит ћете
- future, future-i, plural
- мучићете
- future, future-i, plural
- мучит ће̄
- future, future-i, plural, third-person
- мучиће
- future, future-i, plural, third-person
- бу̏де̄м мучио
- future, future-ii, singular
- бу̏де̄ш мучио
- future, future-ii, singular
- бу̏де̄ мучио
- future, future-ii, singular, third-person
- бу̏де̄мо мучили
- future, future-ii, plural
- бу̏де̄те мучили
- future, future-ii, plural
- бу̏дӯ мучили
- future, future-ii, plural, third-person
- мучио сам
- past, perfect, singular
- мучио си
- past, perfect, singular
- мучио је
- past, perfect, singular, third-person
- мучили смо
- past, perfect, plural
- мучили сте
- past, perfect, plural
- мучили су
- past, perfect, plural, third-person
- би̏о сам мучио
- past, pluperfect, singular
- би̏о си мучио
- past, pluperfect, singular
- би̏о је мучио
- past, pluperfect, singular, third-person
- би́ли смо мучили
- past, pluperfect, plural
- би́ли сте мучили
- past, pluperfect, plural
- би́ли су мучили
- past, pluperfect, plural, third-person
- мучах
- imperfect, past, singular
- мучаше
- imperfect, past, singular
- мучаше
- imperfect, past, singular, third-person
- мучасмо
- imperfect, past, plural
- мучасте
- imperfect, past, plural
- мучаху
- imperfect, past, plural, third-person
- мучио бих
- conditional, conditional-i, singular
- мучио би
- conditional, conditional-i, singular
- мучио би
- conditional, conditional-i, singular, third-person
- мучили бисмо
- conditional, conditional-i, plural
- мучили бисте
- conditional, conditional-i, plural
- мучили би
- conditional, conditional-i, plural, third-person
- би̏о бих мучио
- conditional, conditional-ii, singular
- би̏о би мучио
- conditional, conditional-ii, singular
- би̏о би мучио
- conditional, conditional-ii, singular, third-person
- би́ли бисмо мучили
- conditional, conditional-ii, plural
- би́ли бисте мучили
- conditional, conditional-ii, plural
- би́ли би мучили
- conditional, conditional-ii, plural, third-person
- -
- imperative, singular
- мучи
- imperative, singular
- -
- imperative, singular, third-person
- мучимо
- imperative, plural
- мучите
- imperative, plural
- -
- imperative, plural, third-person