- врије́дити
- canonical, imperfective
- vrijéditi
- romanization
- вриједити
- infinitive
- врије́ђе̄ње
- noun-from-verb
- вриједим
- present, singular
- вриједиш
- present, singular
- вриједи
- present, singular, third-person
- вриједимо
- plural, present
- вриједите
- plural, present
- вриједе
- plural, present, third-person
- вриједит ћу
- future, future-i, singular
- вриједићу
- future, future-i, singular
- вриједит ћеш
- future, future-i, singular
- вриједићеш
- future, future-i, singular
- вриједит ће
- future, future-i, singular, third-person
- вриједиће
- future, future-i, singular, third-person
- вриједит ћемо
- future, future-i, plural
- вриједићемо
- future, future-i, plural
- вриједит ћете
- future, future-i, plural
- вриједићете
- future, future-i, plural
- вриједит ће̄
- future, future-i, plural, third-person
- вриједиће
- future, future-i, plural, third-person
- бу̏де̄м вриједио
- future, future-ii, singular
- бу̏де̄ш вриједио
- future, future-ii, singular
- бу̏де̄ вриједио
- future, future-ii, singular, third-person
- бу̏де̄мо вриједили
- future, future-ii, plural
- бу̏де̄те вриједили
- future, future-ii, plural
- бу̏дӯ вриједили
- future, future-ii, plural, third-person
- вриједио сам
- past, perfect, singular
- вриједио си
- past, perfect, singular
- вриједио је
- past, perfect, singular, third-person
- вриједили смо
- past, perfect, plural
- вриједили сте
- past, perfect, plural
- вриједили су
- past, perfect, plural, third-person
- би̏о сам вриједио
- past, pluperfect, singular
- би̏о си вриједио
- past, pluperfect, singular
- би̏о је вриједио
- past, pluperfect, singular, third-person
- би́ли смо вриједили
- past, pluperfect, plural
- би́ли сте вриједили
- past, pluperfect, plural
- би́ли су вриједили
- past, pluperfect, plural, third-person
- вријеђах
- imperfect, past, singular
- вријеђаше
- imperfect, past, singular
- вријеђаше
- imperfect, past, singular, third-person
- вријеђасмо
- imperfect, past, plural
- вријеђасте
- imperfect, past, plural
- вријеђаху
- imperfect, past, plural, third-person
- вриједио бих
- conditional, conditional-i, singular
- вриједио би
- conditional, conditional-i, singular
- вриједио би
- conditional, conditional-i, singular, third-person
- вриједили бисмо
- conditional, conditional-i, plural
- вриједили бисте
- conditional, conditional-i, plural
- вриједили би
- conditional, conditional-i, plural, third-person
- би̏о бих вриједио
- conditional, conditional-ii, singular
- би̏о би вриједио
- conditional, conditional-ii, singular
- би̏о би вриједио
- conditional, conditional-ii, singular, third-person
- би́ли бисмо вриједили
- conditional, conditional-ii, plural
- би́ли бисте вриједили
- conditional, conditional-ii, plural
- би́ли би вриједили
- conditional, conditional-ii, plural, third-person
- -
- imperative, singular
- вриједи
- imperative, singular
- -
- imperative, singular, third-person
- вриједимо
- imperative, plural
- вриједите
- imperative, plural
- -
- imperative, plural, third-person
- вре́дети
- alternative, ekavian