zdrętwieć
//ˈzdrɛnt.fjɛt͡ɕ/ | [ˈzdrɛnt.fjɛt͡ɕ]/
Polishverb
Definitions
- 1.to stiffen, (of limbs or extremeties) to go numb, to fall asleep
Etymology
From z- + drętwieć.
Forms
- drętwiećimperfective
- zdrętwiećinfinitive
- zdrętwiejęfuture • singular
- zdrętwiejemyfuture • plural
- zdrętwiejeszfuture • singular
- zdrętwiejeciefuture • plural
- zdrętwiejefuture • singular • third-person
- zdrętwiejąfuture • plural • third-person
- zdrętwieje sięfuture • impersonal
- zdrętwiałemmasculine • past • singular
- -(e)m zdrętwiałmasculine • past • singular
- zdrętwiałamfeminine • past • singular
- -(e)m zdrętwiałafeminine • past • singular
- zdrętwiałomneuter • past • singular
- -(e)m zdrętwiałoneuter • past • singular
- zdrętwieliśmypast • plural • virile
- -(e)śmy zdrętwielipast • plural • virile
- zdrętwiałyśmynonvirile • past • plural
- -(e)śmy zdrętwiałynonvirile • past • plural
- zdrętwiałeśmasculine • past • singular
- -(e)ś zdrętwiałmasculine • past • singular
- zdrętwiałaśfeminine • past • singular
- -(e)ś zdrętwiałafeminine • past • singular
- zdrętwiałośneuter • past • singular
- -(e)ś zdrętwiałoneuter • past • singular
- zdrętwieliściepast • plural • virile
- -(e)ście zdrętwielipast • plural • virile
- zdrętwiałyścienonvirile • past • plural
- -(e)ście zdrętwiałynonvirile • past • plural
- zdrętwiałmasculine • past • singular • third-person
- zdrętwiałafeminine • past • singular • third-person
- zdrętwiałoneuter • past • singular • third-person
- zdrętwielipast • plural • third-person • virile
- zdrętwiałynonvirile • past • plural • third-person
- zdrętwianoimpersonal • past
- zdrętwiałbymconditional • masculine • singular
- bym zdrętwiałconditional • masculine • singular
- zdrętwiałabymconditional • feminine • singular
- bym zdrętwiałaconditional • feminine • singular
- zdrętwiałobymconditional • neuter • singular
- bym zdrętwiałoconditional • neuter • singular
- zdrętwielibyśmyconditional • plural • virile
- byśmy zdrętwieliconditional • plural • virile
- zdrętwiałybyśmyconditional • nonvirile • plural
- byśmy zdrętwiałyconditional • nonvirile • plural
- zdrętwiałbyśconditional • masculine • singular
- byś zdrętwiałconditional • masculine • singular
- zdrętwiałabyśconditional • feminine • singular
- byś zdrętwiałaconditional • feminine • singular
- zdrętwiałobyśconditional • neuter • singular
- byś zdrętwiałoconditional • neuter • singular
- zdrętwielibyścieconditional • plural • virile
- byście zdrętwieliconditional • plural • virile
- zdrętwiałybyścieconditional • nonvirile • plural
- byście zdrętwiałyconditional • nonvirile • plural
- zdrętwiałbyconditional • masculine • singular • third-person
- by zdrętwiałconditional • masculine • singular • third-person
- zdrętwiałabyconditional • feminine • singular • third-person
- by zdrętwiałaconditional • feminine • singular • third-person
- zdrętwiałobyconditional • neuter • singular • third-person
- by zdrętwiałoconditional • neuter • singular • third-person
- zdrętwielibyconditional • plural • third-person • virile
- by zdrętwieliconditional • plural • third-person • virile
- zdrętwiałybyconditional • nonvirile • plural • third-person
- by zdrętwiałyconditional • nonvirile • plural • third-person
- zdrętwiano byconditional • impersonal
- niech zdrętwiejęimperative • singular
- zdrętwiejmyimperative • plural
- zdrętwiejimperative • singular
- zdrętwiejcieimperative • plural
- niech zdrętwiejeimperative • singular • third-person
- niech zdrętwiejąimperative • plural • third-person
- zdrętwiawszyadverbial • anterior • participle
- zdrętwienienoun-from-verb
Conjugation
Infinitive:zdrętwieć
Other Forms
present active:zdrętwiawszy
Full conjugation of zdrętwieć →