osamotnienie
//ɔ.sa.mɔtˈɲɛ.ɲɛ//
Polishnoun
Definitions
- 1.verbal noun of osamotnić
- 2.isolation, solitude
Etymology
From osamotnić + -enie.
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | osamotnienie | — |
| Genitive | osamotnienia | — |
| Dative | osamotnieniu | — |
| Accusative | osamotnienie | — |
| Instrumental | osamotnieniem | — |
| Locative | osamotnieniu | — |
| Vocative | osamotnienie | — |
Nominative
Singular
osamotnienie
Plural
—
Genitive
Singular
osamotnienia
Plural
—
Dative
Singular
osamotnieniu
Plural
—
Accusative
Singular
osamotnienie
Plural
—
Instrumental
Singular
osamotnieniem
Plural
—
Locative
Singular
osamotnieniu
Plural
—
Vocative
Singular
osamotnienie
Plural
—