natrafić
//naˈtra.fit͡ɕ//
Polishverb
Definitions
- 1.to come across, to encounter
Etymology
From na- + trafić.
Forms
- natrafiaćimperfective
- natrafićinfinitive
- natrafięfuture • singular
- natrafimyfuture • plural
- natrafiszfuture • singular
- natraficiefuture • plural
- natrafifuture • singular • third-person
- natrafiąfuture • plural • third-person
- natrafi sięfuture • impersonal
- natrafiłemmasculine • past • singular
- -(e)m natrafiłmasculine • past • singular
- natrafiłamfeminine • past • singular
- -(e)m natrafiłafeminine • past • singular
- natrafiłomneuter • past • singular
- -(e)m natrafiłoneuter • past • singular
- natrafiliśmypast • plural • virile
- -(e)śmy natrafilipast • plural • virile
- natrafiłyśmynonvirile • past • plural
- -(e)śmy natrafiłynonvirile • past • plural
- natrafiłeśmasculine • past • singular
- -(e)ś natrafiłmasculine • past • singular
- natrafiłaśfeminine • past • singular
- -(e)ś natrafiłafeminine • past • singular
- natrafiłośneuter • past • singular
- -(e)ś natrafiłoneuter • past • singular
- natrafiliściepast • plural • virile
- -(e)ście natrafilipast • plural • virile
- natrafiłyścienonvirile • past • plural
- -(e)ście natrafiłynonvirile • past • plural
- natrafiłmasculine • past • singular • third-person
- natrafiłafeminine • past • singular • third-person
- natrafiłoneuter • past • singular • third-person
- natrafilipast • plural • third-person • virile
- natrafiłynonvirile • past • plural • third-person
- natrafionoimpersonal • past
- natrafiłbymconditional • masculine • singular
- bym natrafiłconditional • masculine • singular
- natrafiłabymconditional • feminine • singular
- bym natrafiłaconditional • feminine • singular
- natrafiłobymconditional • neuter • singular
- bym natrafiłoconditional • neuter • singular
- natrafilibyśmyconditional • plural • virile
- byśmy natrafiliconditional • plural • virile
- natrafiłybyśmyconditional • nonvirile • plural
- byśmy natrafiłyconditional • nonvirile • plural
- natrafiłbyśconditional • masculine • singular
- byś natrafiłconditional • masculine • singular
- natrafiłabyśconditional • feminine • singular
- byś natrafiłaconditional • feminine • singular
- natrafiłobyśconditional • neuter • singular
- byś natrafiłoconditional • neuter • singular
- natrafilibyścieconditional • plural • virile
- byście natrafiliconditional • plural • virile
- natrafiłybyścieconditional • nonvirile • plural
- byście natrafiłyconditional • nonvirile • plural
- natrafiłbyconditional • masculine • singular • third-person
- by natrafiłconditional • masculine • singular • third-person
- natrafiłabyconditional • feminine • singular • third-person
- by natrafiłaconditional • feminine • singular • third-person
- natrafiłobyconditional • neuter • singular • third-person
- by natrafiłoconditional • neuter • singular • third-person
- natrafilibyconditional • plural • third-person • virile
- by natrafiliconditional • plural • third-person • virile
- natrafiłybyconditional • nonvirile • plural • third-person
- by natrafiłyconditional • nonvirile • plural • third-person
- natrafiono byconditional • impersonal
- niech natrafięimperative • singular
- natrafmyimperative • plural
- natrafimperative • singular
- natrafcieimperative • plural
- niech natrafiimperative • singular • third-person
- niech natrafiąimperative • plural • third-person
- natrafiwszyadverbial • anterior • participle
- natrafienienoun-from-verb
- natrefićalternative
Conjugation
Infinitive:natrafić
Other Forms
present active:natrafiwszy
Full conjugation of natrafić →