ukaraćPolish conjugation
“to penalise, to punish, to discipline”//uˈka.rat͡ɕ//
Aspect partner: karać
future
| 3rd person singular | ukarze |
|---|---|
| 3rd person plural | ukarzą |
past
| 3rd person singular | ukarał, ukarała, ukarało |
|---|---|
| 3rd person plural | ukarali, ukarały |
| masculine singular | ukarałem, -(e)m ukarał, ukarałeś, -(e)ś ukarał |
| feminine singular | ukarałam, -(e)m ukarała, ukarałaś, -(e)ś ukarała |
| neuter singular | ukarałom, -(e)m ukarało, ukarałoś, -(e)ś ukarało |
| plural | ukaraliśmy, -(e)śmy ukarali, ukarałyśmy, -(e)śmy ukarały, ukaraliście, -(e)ście ukarali, ukarałyście, -(e)ście ukarały |
imperative
| 3rd person singular | niech ukarze |
|---|---|
| 3rd person plural | niech ukarzą |
conditional
| 3rd person singular | ukarałby, by ukarał, ukarałaby, by ukarała, ukarałoby, by ukarało |
|---|---|
| 3rd person plural | ukaraliby, by ukarali, ukarałyby, by ukarały |
| masculine singular | ukarałbym, bym ukarał, ukarałbyś, byś ukarał |
| feminine singular | ukarałabym, bym ukarała, ukarałabyś, byś ukarała |
| neuter singular | ukarałobym, bym ukarało, ukarałobyś, byś ukarało |
| plural | ukaralibyśmy, byśmy ukarali, ukarałybyśmy, byśmy ukarały, ukaralibyście, byście ukarali, ukarałybyście, byście ukarały |
Other forms
- karaćimperfective
- ukaraćinfinitive
- ukarzęfuture · singular
- ukarzemyfuture · plural
- ukarzeszfuture · singular
- ukarzeciefuture · plural
- ukarze sięfuture · impersonal
- ukaranoimpersonal · past
- ukarano byconditional · impersonal
- niech ukarzęimperative · singular
- ukarzmyimperative · plural
- ukarzimperative · singular
- ukarzcieimperative · plural
- ukaranyadjectival · masculine · participle · passive · singular
- ukaranaadjectival · feminine · participle · passive · singular
- ukaraneadjectival · neuter · participle · passive · singular