umětCzech conjugation
“can (to be able)”/[ˈumɲɛt]/
present
| 1st person singular | umím |
|---|---|
| 2nd person singular | umíš |
| 3rd person singular | umí |
| 1st person plural | umíme |
| 2nd person plural | umíte |
| 3rd person plural | umějí, umí |
imperative
| 2nd person singular | uměj |
|---|---|
| 1st person plural | umějme |
| 2nd person plural | umějte |
Other forms
- umětinfinitive
- umětiinfinitive
- uměnínoun-from-verb
- umějemasculine · present · singular
- umějícfeminine · neuter · present · singular
- umějíceplural · present