mračitCzech conjugation
“to frown”/[ˈmrat͡ʃɪt]/
Aspect partner: zamračit
present
| 1st person singular | mračím |
|---|---|
| 2nd person singular | mračíš |
| 3rd person singular | mračí |
| 1st person plural | mračíme |
| 2nd person plural | mračíte |
| 3rd person plural | mračí |
imperative
| 2nd person singular | mrač |
|---|---|
| 1st person plural | mračme |
| 2nd person plural | mračte |
Other forms
- zamračitperfective
- mračitinfinitive
- mračitiinfinitive
- mračenínoun-from-verb
- mračemasculine · present · singular
- mračícfeminine · neuter · present · singular
- mračíceplural · present