zuřit
/[ˈzur̝ɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to rage
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Proto-Slavic *žuriti.
Forms
- rozzuřitperfective
- zuřitinfinitive
- zuřitiinfinitive
- zuřenínoun-from-verb
- zuřímfirst-person • indicative • singular
- zuřímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- zuřmefirst-person • imperative • plural
- zuříšindicative • second-person • singular
- zuříteindicative • plural • second-person
- zuřimperative • second-person • singular
- zuřteimperative • plural • second-person
- zuříindicative • singular • third-person
- zuříindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- zuřemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- zuřícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- zuříceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:zuřit, zuřiti
| I | zuřím |
| we | zuříme |
| you (sg) | zuříš |
| you (pl) | zuříte |
| he/she/it | zuří |
| they | zuří |
I
zuřím
we
zuříme
you (sg)
zuříš
you (pl)
zuříte
he/she/it
zuří
they
zuří