vylučovat
/[ˈvɪlut͡ʃovat]/
Czechverb
Definitions
- 1.imperfective form of vyloučit
Forms
- vylučovatinfinitive
- vylučovatiinfinitive
- vylučovánínoun-from-verb
- vylučujifirst-person • indicative • singular
- vylučujucolloquial • first-person • indicative • singular
- vylučujemefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- vylučujmefirst-person • imperative • plural
- vylučuješindicative • second-person • singular
- vylučujeteindicative • plural • second-person
- vylučujimperative • second-person • singular
- vylučujteimperative • plural • second-person
- vylučujeindicative • singular • third-person
- vylučujíindicative • plural • third-person
- vylučujoucolloquial • indicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- vylučujemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- vylučujícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- vylučujíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:vylučovat, vylučovati
| I | vylučuji, vylučuju |
| we | vylučujeme |
| you (sg) | vylučuješ |
| you (pl) | vylučujete |
| he/she/it | vylučuje |
| they | vylučují, vylučujou |
I
vylučuji, vylučuju
we
vylučujeme
you (sg)
vylučuješ
you (pl)
vylučujete
he/she/it
vylučuje
they
vylučují, vylučujou
Full conjugation of vylučovat →