vykašlat
/[ˈvɪkaʃlat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to cough
- 2.to not care
Forms
- kašlatimperfective
- vykašlávatimperfective
- vykašlatinfinitive
- vykašlatiinfinitive
- -noun-from-verb
- vykašlufirst-person • indicative • singular
- vykašlemefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- vykašlemefirst-person • imperative • plural
- vykašlešindicative • second-person • singular
- vykašleteindicative • plural • second-person
- vykašliimperative • second-person • singular
- vykašleteimperative • plural • second-person
- vykašleindicative • singular • third-person
- vykašlouindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- vykašlavmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- vykašlavšifeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- vykašlavšieplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:vykašlat, vykašlati
| I | vykašlu |
| we | vykašleme |
| you (sg) | vykašleš |
| you (pl) | vykašlete |
| he/she/it | vykašle |
| they | vykašlou |
I
vykašlu
we
vykašleme
you (sg)
vykašleš
you (pl)
vykašlete
he/she/it
vykašle
they
vykašlou
Full conjugation of vykašlat →