vracet
/[ˈvrat͡sɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to return
- 2.to return, to go back
Synonyms & related words
Related words (1)
Etymology
Inherited from Old Czech vracěti, from Proto-Slavic *vorťati.
Forms
- vrátitperfective
- vracetinfinitive
- vracetiinfinitive
- vracenínoun-from-verb
- vracímfirst-person • indicative • singular
- vracímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- vracejmefirst-person • imperative • plural
- vracíšindicative • second-person • singular
- vracíteindicative • plural • second-person
- vracejimperative • second-person • singular
- vracejteimperative • plural • second-person
- vracíindicative • singular • third-person
- vracejíindicative • plural • third-person
- vracíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- vracejemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- vracejícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- vracejíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:vracet, vraceti
| I | vracím |
| we | vracíme |
| you (sg) | vracíš |
| you (pl) | vracíte |
| he/she/it | vrací |
| they | vracejí, vrací |
I
vracím
we
vracíme
you (sg)
vracíš
you (pl)
vracíte
he/she/it
vrací
they
vracejí, vrací