obracet
/[ˈobrat͡sɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to turn, to flip, to toss
- 2.to turn over, to toss and turn
Synonyms & related words
Related words (2)
- obracecí
- obrácení
Etymology
From ob- + vracet.
Forms
- obrátitperfective
- obracetinfinitive
- obracetiinfinitive
- obracenínoun-from-verb
- obracímfirst-person • indicative • singular
- obracímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- obracejmefirst-person • imperative • plural
- obracíšindicative • second-person • singular
- obracíteindicative • plural • second-person
- obracejimperative • second-person • singular
- obracejteimperative • plural • second-person
- obracíindicative • singular • third-person
- obracejíindicative • plural • third-person
- obracíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- obracejemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- obracejícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- obracejíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:obracet, obraceti
| I | obracím |
| we | obracíme |
| you (sg) | obracíš |
| you (pl) | obracíte |
| he/she/it | obrací |
| they | obracejí, obrací |
I
obracím
we
obracíme
you (sg)
obracíš
you (pl)
obracíte
he/she/it
obrací
they
obracejí, obrací