trpět
/[ˈtr̩pjɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to suffer
- 2.to tolerate
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech trpěti, from Proto-Slavic *tьrpěti.
Forms
- protrpětperfective
- přetrpětperfective
- utrpětperfective
- trpětinfinitive
- trpětiinfinitive
- -noun-from-verb
- trpímfirst-person • indicative • singular
- trpímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- trpmefirst-person • imperative • plural
- trpíšindicative • second-person • singular
- trpíteindicative • plural • second-person
- trpimperative • second-person • singular
- trpteimperative • plural • second-person
- trpíindicative • singular • third-person
- trpíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- trpěmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- trpícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- trpíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:trpět, trpěti
| I | trpím |
| we | trpíme |
| you (sg) | trpíš |
| you (pl) | trpíte |
| he/she/it | trpí |
| they | trpí |
I
trpím
we
trpíme
you (sg)
trpíš
you (pl)
trpíte
he/she/it
trpí
they
trpí