trápit
/[ˈtraːpɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to trouble, to worry
- 2.to torment, to torture
- 3.to worry, to bother, to grieve, to suffer
Forms
- potrápitperfective
- trápitinfinitive
- trápitiinfinitive
- trápenínoun-from-verb
- trápímfirst-person • indicative • singular
- trápímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- trapmefirst-person • imperative • plural
- trápíšindicative • second-person • singular
- trápíteindicative • plural • second-person
- trapimperative • second-person • singular
- trapteimperative • plural • second-person
- trápíindicative • singular • third-person
- trápíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- trápěmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- trápícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- trápíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:trápit, trápiti
| I | trápím |
| we | trápíme |
| you (sg) | trápíš |
| you (pl) | trápíte |
| he/she/it | trápí |
| they | trápí |
I
trápím
we
trápíme
you (sg)
trápíš
you (pl)
trápíte
he/she/it
trápí
they
trápí