svědčit
/[ˈsvjɛt͡ʃɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to testify, to bear witness
svědčit proti někomu
to testify against someone
Synonyms & related words
Etymology
From svědek + -it.
Forms
- svědčitinfinitive
- svědčitiinfinitive
- svědčenínoun-from-verb
- svědčímfirst-person • indicative • singular
- svědčímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- svědčemefirst-person • imperative • plural
- svědčmefirst-person • imperative • plural
- svědčíšindicative • second-person • singular
- svědčíteindicative • plural • second-person
- svědčiimperative • second-person • singular
- svědčimperative • second-person • singular
- svědčeteimperative • plural • second-person
- svědčteimperative • plural • second-person
- svědčíindicative • singular • third-person
- svědčíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- svědčemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- svědčícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- svědčíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:svědčit, svědčiti
| I | svědčím |
| we | svědčíme |
| you (sg) | svědčíš |
| you (pl) | svědčíte |
| he/she/it | svědčí |
| they | svědčí |
I
svědčím
we
svědčíme
you (sg)
svědčíš
you (pl)
svědčíte
he/she/it
svědčí
they
svědčí