rušit
/[ˈruʃɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to disturb
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech rušiti, from Proto-Slavic *rušiti.
Forms
- rušitinfinitive
- rušitiinfinitive
- rušenínoun-from-verb
- rušímfirst-person • indicative • singular
- rušímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- rušmefirst-person • imperative • plural
- rušíšindicative • second-person • singular
- rušíteindicative • plural • second-person
- rušimperative • second-person • singular
- rušteimperative • plural • second-person
- rušíindicative • singular • third-person
- rušíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- rušemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- rušícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- rušíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:rušit, rušiti
| I | ruším |
| we | rušíme |
| you (sg) | rušíš |
| you (pl) | rušíte |
| he/she/it | ruší |
| they | ruší |
I
ruším
we
rušíme
you (sg)
rušíš
you (pl)
rušíte
he/she/it
ruší
they
ruší