prskat
/[ˈpr̩skat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to sputter, to splutter
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Proto-Slavic *prъskati.
Forms
- prsknoutperfective
- prskatinfinitive
- prskatiinfinitive
- prskánínoun-from-verb
- prskámfirst-person • indicative • singular
- prskámefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- prskejmefirst-person • imperative • plural
- prskášindicative • second-person • singular
- prskáteindicative • plural • second-person
- prskejimperative • second-person • singular
- prskejteimperative • plural • second-person
- prskáindicative • singular • third-person
- prskajíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- prskajemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- prskajícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- prskajíceplural • present
- -past • plural
- prskatialternative • archaic
Conjugation
Infinitive:prskat, prskati
| I | prskám |
| we | prskáme |
| you (sg) | prskáš |
| you (pl) | prskáte |
| he/she/it | prská |
| they | prskají |
I
prskám
we
prskáme
you (sg)
prskáš
you (pl)
prskáte
he/she/it
prská
they
prskají