narážet
/[ˈnaraːʒɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to hit, to strike
- 2.to collide
Forms
- narazitperfective
- narážetinfinitive
- narážetiinfinitive
- naráženínoun-from-verb
- narážímfirst-person • indicative • singular
- narážímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- narážejmefirst-person • imperative • plural
- narážíšindicative • second-person • singular
- narážíteindicative • plural • second-person
- narážejimperative • second-person • singular
- narážejteimperative • plural • second-person
- narážíindicative • singular • third-person
- narážejíindicative • plural • third-person
- narážíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- narážejemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- narážejícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- narážejíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:narážet, narážeti
| I | narážím |
| we | narážíme |
| you (sg) | narážíš |
| you (pl) | narážíte |
| he/she/it | naráží |
| they | narážejí, naráží |
I
narážím
we
narážíme
you (sg)
narážíš
you (pl)
narážíte
he/she/it
naráží
they
narážejí, naráží