krčit
/[ˈkr̩t͡ʃɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to crumple, wrinkle, crease
- 2.to crumple, wrinkle, crease
- 3.to cower
Forms
- krčitinfinitive
- krčitiinfinitive
- krčenínoun-from-verb
- krčímfirst-person • indicative • singular
- krčímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- krčmefirst-person • imperative • plural
- krčíšindicative • second-person • singular
- krčíteindicative • plural • second-person
- krčimperative • second-person • singular
- krčteimperative • plural • second-person
- krčíindicative • singular • third-person
- krčíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- krčemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- krčícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- krčíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:krčit, krčiti
| I | krčím |
| we | krčíme |
| you (sg) | krčíš |
| you (pl) | krčíte |
| he/she/it | krčí |
| they | krčí |
I
krčím
we
krčíme
you (sg)
krčíš
you (pl)
krčíte
he/she/it
krčí
they
krčí