krátit
/[ˈkraːcɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to shorten
- 2.to cancel
Forms
- krátitinfinitive
- krátitiinfinitive
- krácenínoun-from-verb
- krátímfirst-person • indicative • singular
- krátímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- kraťmefirst-person • imperative • plural
- krátíšindicative • second-person • singular
- krátíteindicative • plural • second-person
- kraťimperative • second-person • singular
- kraťteimperative • plural • second-person
- krátíindicative • singular • third-person
- krátíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- krátěmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- krátícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- krátíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:krátit, krátiti
| I | krátím |
| we | krátíme |
| you (sg) | krátíš |
| you (pl) | krátíte |
| he/she/it | krátí |
| they | krátí |
I
krátím
we
krátíme
you (sg)
krátíš
you (pl)
krátíte
he/she/it
krátí
they
krátí