kouzlit
/[ˈkou̯zlɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to do magic
Synonyms & related words
Etymology
From kouzlo + -it.
Forms
- kouzlitinfinitive
- kouzlitiinfinitive
- kouzlenínoun-from-verb
- kouzlímfirst-person • indicative • singular
- kouzlímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- kouzlemefirst-person • imperative • plural
- kouzlíšindicative • second-person • singular
- kouzlíteindicative • plural • second-person
- kouzliimperative • second-person • singular
- kouzleteimperative • plural • second-person
- kouzlíindicative • singular • third-person
- kouzlíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- kouzlemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- kouzlícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- kouzlíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:kouzlit, kouzliti
| I | kouzlím |
| we | kouzlíme |
| you (sg) | kouzlíš |
| you (pl) | kouzlíte |
| he/she/it | kouzlí |
| they | kouzlí |
I
kouzlím
we
kouzlíme
you (sg)
kouzlíš
you (pl)
kouzlíte
he/she/it
kouzlí
they
kouzlí